Legenda spune că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Mos Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. Ajunsă la casa lui Crăciun, Maica Domnului o gaseşte acasă pe soţia acestuia, Crăciuneasa şi îi cere adăpost. Crăciuneasa nu a stat mult pe gânduri, însă ştiindu-şi soţul rău şi necredincios, nu o primeşte în casă şi o trimite să nască în grajdul vitelor. Aflând Crăciun, acesta îşi pedepseşte soţia. Dar Maica Domnului, printr-o minune, o ajută pe Craciuneasă să scape de pedeapsa soţului ei. Crăciun, văzând această minune şi aflând că în grajdul său S-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel "primul creştin". Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere copiilor săraci şi de atunci, în fiecare an, în Ajunul Naşterii Domnului, Moş Crăciun vine cu sania trasă de reni, intră pe horn şi ne pune sub brad cadourile mult aşteptate. 

Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca şi un personaj simpatic, dolofan şi zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicată pentru prima dată în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, creaţia a devenit în anii următori foarte căutată, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind tradusă şi publicată în întreaga lume. În 1860, cotidianul Harper's Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Moş Crăciun, îmbrăcat într-un costum roşu ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, a ilustrat prin sute de desene toate aspectele legendei şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. Nast este şi cel care a promovat în 1885 ideea că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Acest lucru a fost preluat anul următor de scriitorul George P. Webster.

În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă imagine printr-o campanie publicitară, desfăşurată de Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom l-a conturat o burtă durdulie, un aer jovial, un costum roşu şi o atitudine tolerantă. Compania foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent.

În „Dicţionar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor ca Moş Crăciun. Sintagma „moş” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”. 

Semnificaţia sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeaşi zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea şi renaşterea zeului solar de origine iraniană, Mithra, şi, după apariţia creştinismului, naşterea lui Iisus. Determinantul „Moş (Crăciun)” semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară şi să se nască de Anul Nou. Existenţa lui dura 365 sau 366 de zile, îmbătrânea, deceda şi învia la începutul anului următor. În tradiţiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obişnuit (un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu Mos Ajun, etc). Vestimentaţia lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara. Vechimea numelui e dovedită de existenţa cuvântului, în variante, în aromână şi megleno-română.

Gaesti Online

Share | |