Găeşti, judeţul Dâmboviţa, Romania - Populatia

Fenomenul populării, evoluţia continuă, creşterea populaţiei oraşului Găeşti, nu pot fi izolate de contextul social-istoric în care s-au desfăşurat.
Poziţia geografică a acestui centru urban la zona de contact a câmpiei cu dealurile, pe unde trecea unul dintre drumurile comerciale al Ţării Româneşti, şi unde în trecut, exista un bogat schimb de produse, a făcut ca activitatea umană din cadrul lui să fie mai intensă. Oraşul Găeşti este cunoscut ca centru urban încă din secolul XVIII. După distrugerea Târgoviştei de către turci, în timpul războiului turco-austriac din 1736-1739, reşedinţa judeţului Dâmboviţa a fost mutată provizoriu, până la refacerea oraşului Târgovişte, în Găeşti.

Un timp, oraşul a fost reşedinţă a judeţului Vlaşca. La 1832 această funcţie este trecută oraşului Giurgiu, ca urmare a restructurărilor administrativ din timpul Regulamentului Organic, care prevedea ca toate judeţele de la Dunăre să-şi mute reşedinţa în localităţile din lungul marelui fluviu, pentru ca astfel, graniţa de sud a ţării să poată fi mai uşor păzită. Trecerea funcţiei administrativ-politice de la Găeşti la Giurgiu, în primele decenii ale secolului XIX, şi apariţia de noi centre comerciale în zona de câmpie, pentru valorificarea cerealelor, fac ca oraşul Găeşti să-şi piardă importanţa pe care a avut-o până atunci şi să rămână un simplu târg, în care ocupaţia de bază a populaţiei era agricultura. Comerţul şi apropierea de oraşele Bucureşti - Piteşti - Târgovişte, sub a căror influenţă a stat continuu în ceea ce priveşte toate aspectele vieţii social-economice, nu i-au dat posibilitatea să se dezvolte prea mult.

La mijlocul secolul al XIX -lea (1859), oraşul Găeşti avea numai 1380 de locuitori, din care 97 erau comercianţi şi 38 meseriaşi, iar restul agricultori. La sfârşitul aceluiaşi secol în Găeşti, ca unităţi economice, nu existau decât o moară cu apă şi una cu aburi. Pe moşia oraşului se produceau cereale şi cel mai bun tutun din România. (Dicţionarul geografic al judeţului Dâmboviţa, 1890) Populaţia oraşului ajunsese în 1899 la 3320 de locuitori.

În primele decenii ale secolului al XX-lea, oraşul nu cunoaşte transformări deosebite sub raport economic. În anul 1930, populaţia lui se ridicase la 5330 de locuitori. Majoritatea populaţiei active (47,3%) se ocupa tot cu agricultura. În anul 1935, în Găeşti funcţiona o fabrică de mobilă, un atelier de tâmplărie şi alte mici ateliere meşteşugăreşti, care produceau pentru consumul local. Până în a doua jumătate a secolul al-XX-lea, oraşul Găeşti era cunoscut numai ca centru comercial, în care majoritatea populaţiei se ocupa cu agricultura. În anul 1956 populaţia oraşului atinsese un număr de 7179 persoane. În anii socialismului, se produc transformări importante în structura economică, prin ridicarea unor unităţi industriale de interes naţional. În cincinalul 1966-1970, s-au construit în Găeşti întreprinderea de frigidere, întreprinderea de utilaj chimic şi întreprinderea de prefabricate din beton, unităţi economice care au dat oraşului un caracter industrial. Cea mai mare pondere în producţia industrială a oraşului a deţinut-o, în 1972, industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor în care sunt ocupaţi peste 74% din totalul angajaţilor din industrie. Numărul de angajaţi din oraşul Găeşti a crescut faţă de 1965 cu peste 5000 de oameni. Dezvoltarea industriei, a atras după sine şi creşterea populaţiei. La 1 ianuarie 1973, oraşul Găeşti avea 11763 de locuitori, din care o parte locuiesc în cele peste 1000 de apartamente construite după 1960. Ridicarea în viitor a unor noi societăţi comerciale a făcut ca populaţia oraşului să crească continuu. Astfel în anul 1976 populaţia ajunge la 12437 de locuitori. Evoluţia populaţiei până în 1990 a cunoscut o creştere continuă determinată de politica economică şi socială la nivel naţional perioadei comuniste. Schimbările politice şi sociale de după 1989 au avut ca efect o stagnare a evoluţiei populaţiei, uşor de explicat prin colapsul industrial înregistrat la nivel naţional ce a atras de la sine scăderea nivelului de trai.

Numărul populaţiei şi suprafaţa teritoriului sunt două componente ale densităţii populaţiei. Creşterea continuă a populaţiei în secolul al XX-lea a dus la o îndesire a locuitorilor în teritoriu. În anul 1912, densitatea medie a populaţiei în oraşul Găeşti a fost cuprinsă între 150-200 loc./km², pentru ca în 1972 , densitatea generală a populaţiei să cunoască o creştere valorică a numărului de locuitori, pe unitatea de suprafaţă, atingând valori cuprinse între 250-500 loc./km². Densitatea fiziologică, ca raport între populaţia totală şi suprafaţa agricolă exprimă numărul de locuitori ce revin la un hectar de teren agricol. În oraşul Găeşti, densitatea fiziologică are o valoare medie de 0,09 loc./ha2

În oraşul Găeşti, în anul 2000 era o populaţie totală de origine română de 18.087, urmată de 372 romi , 45 maghiari, 32 bulgari, 13 turci, 6 sârbi, 4 greci, 2 germani, 1 rus, 1 slovac şi 3 persoane de naţionalitate nedeclarată. În concluzie, din totalul populaţiei stabile din Găeşti, ponderea o deţine naţionalitatea română cu 97,4%, urmată de ţigani, cu pondere 2%. În măsura solicitărilor, vor trebui acordate facilităţi organizaţiilor nonguvernamentale specializate pe problemele minorităţilor.

După religie, locuitorii oraşului Găeşti sunt în majoritate creştin-ortodocşi (18.326 în anul 2000), urmaţi de penticostali (70 de persoane), adventişti (63 de persoane), 13 musulmani, 4 greco-catolici.

Sursa: Wikipedia