Găeşti, judeţul Dâmboviţa, Romania - Hidrografie

Artera hidrografică principală este reprezentată de râul Argeş cu o direcţie de curgere orientată nord vest-sud est, la limita sudică a teritoriului administrativ al oraşului Găeşti. În sectorul final, râul Argeş curge pe un singur fir, având lărgimea de 60-100m. Din punct de vedere morfologic, valea Argeşului prezintă o albie bine individualizată faţă de zona de câmpie, cu maluri de 2-6 m şi o luncă cu o lăţime de aproximativ 7 km în zona de divagare din dreptul localităţii Găeşti. În cuprinsul ei Argeşul meandrează şi exercită o puternică acţiune de eroziune laterală în depozitele de pietrişuri şi nisipuri uşor friabile. Panta hidraulică mică a determinat schimbarea permanentă a traseului de curgere, astfel încât albia prezintă numeroase ostroave şi albii părăsite. Pe toată zona de câmpie a râului, începând de la suprafaţă şi până la adâncimea de 20-25 m se găseşte un complex aluvionar de vârstă cuaternară constituit din pietrişuri cu nisip (balast) în care sunt intercalate lentile groase de argilă.

De regulă, până la adâncimi de 6-8 m şi chiar 12 m, se găseşte un orizont continuu de balast în care s-au dezvoltat exploatările balastiere (Pătroaia, Ioneşti şi Mătăsaru). Sub aceste adâncimi încep să apară lentile de argilă distribuite neuniform cu grosimi de la 1-5 m, chiar 7-9 m. La adâncimea de 20 m forajele au identificat formaţiuni de argile, argile prăfoase cu zone de nisipuri fine care este posibil să aparţină unor formaţiuni de vârstă precuaternară . Ca aspect şi caracteristici, sunt asemănătoare cu argilele lenticulare din complexul superior aluvionar. La suprafaţa terenului, în albia majoră şi în zona de câmpie din apropierea barajului Zăvoiul Orbului stratul superficial de acoperire este constituit din prafuri nisipoase cu grosimi de 1m până la 2 m. Stratificaţia neuniformă a complexului din suprafaţă poate fi explicată ca fiind urmare a diferitelor faze de evoluţie a albiei râului Argeş în care au pătruns şi depunerile apelor ce au curs de pe versantul stâng. Variaţia de debite de la un anotimp la altul prezintă clar viiturile de primăvară (aprilie-iulie) şi scurgerea minimă vara. În sezonul cald se produc viituri de scurtă durată, dar cu o mare putere de eroziune şi transport. În regim natural debitele maxime ale râului Argeş au fost determinate prin studii hidrologice elaborate de INMH. Se remarcă diminuarea debitelor, fenomen explicat prin lipsa afluenţilor importanţi, iar viiturile se atenuează prin inundarea luncii râului şi a interfluviului Argeş-Sabar.

Râul Potopu prezintă caracteristicile specifice piemontului Cândeşti pe care îl străbate de la nord la sud printr-o vale mult adâncită. Vara, datorită secetei seacă. Are o lungime de 55 Km, panta medie de 8 la mie, şi u coeficient de sinuozitate egal cu 1,41. Are un debit mediu multianual de 0,84m3/s, dar această cantitate de apă este foarte neuniform repartizată în timpul anului. Cele mai mari debite se înregistrează primăvara, iar cele mai scăzute vara . In sezonul cald se produc viituri de scurtă durată, dar cu o mare putere de eroziune şi transport. Lăţimea albiei variază între 8 şi 20m. Pentru a se evita inundarea oraşului s-au înălţat şi consolidat malurile, s-au îndiguit şi se construieşte un canal pentru deversarea apelor lui în Argeş, în caz de pericol. Are pe partea dreaptă ca afluenţi Răstoaca care se uneşte cu Clocoticiul, aproape de podul de beton din strada Gării şi care străbate oraşul prin centru, iar pe partea stângă colectează apele pâraielor Cobiuţa, Foiţa, Brătila, pâraie care uneori când e secetă mare seacă.

Râul Cobia se varsă în Potopu în amonte de Găeşti are o lungime de 48 Km o pantă medie, de 9 la mie şi un coeficient de sinuozitate de 1,26. În lungul râurilor Potopu şi Cobia se remarcă lunci bine dezvoltate care ating lăţimi de până la 1 km formate din nisipuri, viituri şi chiar argile depozitate fiind folosite în cea mai mare parte ca teren arabil.

Sursa: Wikipedia